Așezată în regiunea Subcarpaților de Curbură și aflată în apropierea unor obiective turistice naturale și antropice de interes național, Depresiunea Chiojdu, se poate constitui ca un centru cu o mare atractivitate pentru turiștii din țară și străinătate.
   Potențialul turistic al acestor meleaguri este complex și a fost apreciat și ilustrat chiar și de Alexandru Vlahuță în „România pitorească”: „… În depărtare, cât gonesc ochii se desfac podișuri verzi, plaiuri luminoase ce se lasă în cascade pe stepenele munților, peste satele răzlețite pe văi, târle de oi se zăresc pe sub poalele codrilor, mori și herăstraie de-a lungul apelor (…) departe în zări se deslușesc cătunele împrăștiate pe încheieturile măgurilor, întinsele obrații ale Chiojdului-din-Bâsca, sat mare de moșneni cuprinși, ale căror livezi și islazuri pornesc din pajerea hotarului și merg una până hăt în pripoarele Nehoiului, aproape de apa Buzăului”.
   Potențialul reliefului se constituie din culmi deluroase rotunjite și din văi pitorești cu caracter radiar divergent față de Masivul Monteoru ce domină localitatea în partea ei nord nord estică. Comuna Chiojdu este avantajată și de apropierea față de zona montană a Carpaților de Curbură, mai precis, față de Munții Buzăului (culmi paralele cu orientare nord-sud și cu forme de relief impresionante: bâtci și înșeuări largi, suprafețe de eroziune păstrate în prispa montană exterioară la nivelul culmilor sau al pasurilor de altitudine; umeri de terasă, pinteni montani, forme ale eroziunii diferențiale). Astfel, deși nu foarte înalți (1657 m – M. Siriu), acești munți prezintă un mare grad de atracție prin varietatea și lipsa de monotonie a formelor de relief specifice flișului paleogen.
   Potențialul hidrografic se bazează pe apele curgătoare cu văi adâncite, divers orientate și meandrate în depozitele sedimentare mai noi între care se evidențiază Pârâul Preseaca, Pârâul Bâsca fără Cale (conform unui studiu hidrologic efectuat în anul 2000, apele curgătoare din această zonă au în cursul superior un grad de mineralizare și de oxigenare a apei precum și un conținut în nutrienți care le situează în categoria I); pe apele freatice cu o mare bogăție în depozitele de terasă și la baza versanților printre care se disting izvoare cantonate între orizonturi argiloase cu proprietăți organoleptice deosebite și mai ales pe apele stătătoare reprezentate de lacuri printre care o importanță deosebită o are Lacul Vulturilor (Lacul fără Fund) din Masivul Mălâia de origine nivală, dar și Lacul Manta sau lacul de origine antropică pe Bâsca Chiojdului.
   Nuanțele termice moderate, specifice unui climat de dealuri și podișuri, precipitațiile mai sărace vara dar favorabile iarna apariției și menținerii unui strat de zăpadă cu grosimi moderate, brizele montane la contactul cu Carpații, efectele foehnale de primăvară, lipsa unor surse de poluare în zonă fac din Depresiunea Chiojdu o regiune cu un potențial climatic deosebit, ce s-ar putea constitui ca o stațiune climaterică de interes regional.
   Vegetația și fauna conțin elemente de atracție prin speciile deosebite ce se află la intersecția mai multor zone biogeografice ale României (moesică, pontică). Ochiul turistului este impresionat la vederea pădurilor de o mare varietate și de un colorit deosebit. Ca urmare a diferențierii pe altitudine deosebim un subetaj de amestec fag-stejar către depresiuni (450 m) și un etaj mult mai extins al fagului aflat în amestec cu coniferele la partea superioară. Pe lângă vegetația lemnoasă ca o dominantă a peisajului apar pajiști deluroase secundare și pajiști montane naturale sau secundare în Munții Buzăului (cu specii floristice multicolore: clopoțel, margaretă, brândușă, garofiță etc.). Ca specie endemică ocrotită de lege pe teritoriul României se remarcă tisa_(Taxus_baccata) localizată în sudul masivului Monteoru în cadrul unei arii protejate cu o suprafață de 150 ha.
Pitorescul locului este întregit de fauna caracteristică pădurii de făgete și de amestec care include specii de păsări cântătoare cu penaj viu și colorat (pițigoi, ciocănitoare, mierlă, cuc, cinteză, codobatură, gaiță, rândunică), păsări răpitoare de zi (uliul cenușiu) și de noapte (cucuvea, bufniță); specii de mamifere (căprioară, cerb carpatin, urs brun, râs – mai ales în zona montană, vulpe, lup, mistreț cu răspândire mai largă); specii de pești (păstrăv, lipan, mreană etc.); o mare varietate de insecte, reptile. O parte a rezervației ce protejează relictul faunistic glaciar capra neagră (Rupicapra rupicapra) – recolonizată în Munții Siriu se află pe teritoriul comunei Chiojdu.
   Potențialul socio-cultural, unde se încadrează arhitectura populară; tradițiile și obiceiurile legate de sărbătorile religioase, de momentele importante din viața omului (naștere, căsătorie, moarte), de activitățile tradiționale cu caracter ancestral (păstorit – transhumanță) etc.; târgurile (caracteristice contactului marilor unități de relief), nedeile (în Munții Buzăului); construcțiile cu caracter religios etc.
   Potențialul istoric este reprezentat atât de obiective foarte vechi, preistorice situri arheologice aparținând Culturii Monteoru din epoca bronzului, sau civilizației ostrogote (sec. IV d.Hr.), cruci de piatră din sec. XVIII, cât și de obiective mai noi cum ar fi Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții (Munții Siriului), toate acestea atestând continuitatea multimilenară a locuitorilor acestor meleaguri.
   Potențialul economic este reprezentat de specificul activităților regiunilor rurale deluroase. Depresiunea Chiojdu se încadrează în aria pomicolă de rang I a Subcarpaților de Curbură dominată de cultura prunului (culesul prunelor, distilarea țuicii sunt doua activități tradiționale). Ea se evidențiază totodată și ca o zonă importantă de creștere a animalelor (mai ales ovine dar și bovine) ca urmare a bazei furajere reprezentate de pășuni și fânețe întinse, de unde cositul și strângerea fânului ne apar ca alte două activități ce dau specificul locului.
   Valorificarea potențialului turistic este insuficientă în prezent.
   Baza turistică actuală este reprezentată de două unități de cazare cu o capacitate mică (fiecare a câte cca 20 locuri) dar totuși modernizate dispunând de încălzire centrală, de apă caldă curentă și incluzând bucătărie proprie; de unități de alimentare mici, proprietate privată, modernizate în mare parte și bine aprovizionate și chiar de o piață inclusă târgului săptămânal; de un dispensar, două cabinete medicale particulare, o farmacie umană precum și farmacie veterinară. În plus, putem adăuga și posibilitatea achiziționării direct din gospodăriile locuitorilor comunei a produselor alimentare proaspete și sănătoase: brânză, lapte, urdă, ouă, carne, fructe, legume, țuică etc.
   Infrastructura de transport este reprezentată în principal de rețeaua rutieră,parțial modernizată: drumul județean DJ 102L care face legătura între DN 10 (Buzău – Brașov) și DJ 1A (Ploiești – Vălenii de Munte – Brașov), drumul județean DJ 103P (Chiojdu – Bâsca Chiojdului – Nehoiu) precum și de alte cinci drumuri comunale: DC 58 spre satul Poenițele, DC 57 spre satul Cătiașu, DC 63 spre satul Plescioara, DC 210 spre zona Răchiți din Bîsca Chiojdului și DC 209 spre Vârful Mălâia din Munții Siriului. Rețeaua feroviară este mai puțin reprezentată în zonă. În prezentexistă câteva societăți private de transport persoane care asigură legături spre Buzău, București, Brașov, Ploiești, Pătârlagele.
   Începând cu luna august 2004 a început exploatarea rețelei de distribuție a apei potabile în satele Chiojdu, Bâsca Chiojdului și Lera. Această importantă lucrare a fost realizată cu fonduri obținute printr-un proiect SAPARD. Rețeaua de canalizare a fost dată în folosință recent. În comună nu există rețea de alimentare cu gaze. Rețeaua electrică precum și cea de telefonie, inclusiv cea de telefonie mobilă, sunt bine reprezentate. De asemenea, în comună există o firmă care distribuie programe de televiziune prin cablu.
   Accesul în comuna Chiojdu se face pe drumul județean DJ 102L (prin Lera) care vine dinspre Bâscenii de Sus și se continuă spre Starchiojd. Din acest drum, chiar la intrarea în satul Chiojdu, începe drumul județean DJ 103P care străbate satul Chiojdu, continuă prin satul Bâsca Chiojdului și ajunge prin Preseacă în localitatea Nehoiu. Către satul Poenițele se ajunge urmând drumul comunal DC 58 pornind din centrul satului Chiojdu, pe lângă Grădiniță (școala veche). Satul Cătiașu este legat de satul de reședință prin drumul comunal DC 57 care pornește de la confluența pârâului Bâsca Chiojdului cu izvorul Păcurii. Drumul comunal DC 63 face legătura cu satul Plescioara. Pe teritoriul comunei Chiojdu se mai gasesc alte două drumuri comunale: DC 210 si DC 209. Primul către zona Răchiți din satul Bâsca Chiojdului iar cel de-al doilea leagă DJ 103P cu Vârful Mălâia din Munții Siriului.