Sulite

A fost, odata, un fel de ploaie… Picaturile ii erau nehotarate, ciungi si lenese. Nu cadeau cum trebuie. Mi-am pierdut o vara intreaga asteptand ploaia asta si mi-a inselat asteptarile, mi le-a calcat in picioare asa cum un elefant isi pierde echilibrul pe zeama unui cefalopod. Cred ca mi-e putin teama de noapte si de umezeala, o fi asta motivul pentru care directia picurilor mi se pare indecent de nepotrivita. Am amintiri acum de la ultima tornada, eram acolo, pe malul oceanului, si am fost cu totii acoperiti de nisip, de vreascuri si de sulite. Cadeau ploile ca sulitele zeilor innebuniti de plictiseala, deveniseram tinte predilecte si bratele ni se deschisesera larg. Una intra adanc intre clavicula si prima coasta, cea de-a doua ma strapunse la doua degete sub buric. Dar am avut noroc, a devenit imediat un strop ce mi-a lins rana. Uit. Uit mereu ca ungherele-mi sunt pline cu umbre. Si storc ploi ciunge…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu