Calator printre pesti, razand…

Am sa intru cu forta si-ti voi da gandurile la o parte, nu-mi folosesc. La fel si picioarele, am sa mi le urc pe umeri si te voi ruga sa-mi culegi pestii uscati ce rad pe sarma. Ai o carafa cu vin rece la indemana? As vrea sa mi-o torn pe ceafa, sa-mi putrezeasca mizerabilele intentii despre care nu am spus nimic pana acum. Cica iubirile pot porni din mijlocul palmei, din priviri sau de la sold… Tu ce ai de spus? Mi se spune uneori “homarule”, antenele mele sunt atat de epuizate. Atat de obosit ma gasesc acum cand continentele se schimba, raman in urma, cand senzatiile contrasteaza atat de tare, atat de in genunchi ma aflu incat gatul meu ar pocni in mii de bucati daca mi-as salta capul pentru a privi pe cineva direct in pupila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu