Lutier de ocazie

In fiecare cui din peretii mei de scandura atarna cate-un tablou. Azi am avut timp sa iau pe fiecare in parte, sa-l privesc, sa-mi umplu narile cu praful de pe rame si sa miros culorile. Da, sa le miros. Vreau sa stiu daca uleiul tipa mai tare decat guasa sau daca are iz de ranced, am stat toata ziua cu nasul peste brazdele colorate sa-mi pot da seama daca-mi raman pe degete urme de carmin. Tablourile imi sunt atat de uscate, atat de multa vreme a trecut de cand le-am condamnat prin spanzuratoare in coliba, par sa fie niste salamandre cu pielea uscata si moarte de sete. Le-am pus unele peste altele si am tras peste ele niste sfori, as vrea sa pot sa le fac sa cante, sa fac din ele un contrabas care sa maraie multumit dimineata. Dar nu am arcus. Nu-mi permit sa angajez pe nimeni, onorariile sunt imense in tara asta. Vrea cineva o ultima gura de pesmet?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu