Un Pic De Masochism…

Cred ca exista o farama de masochism in fiecare…si mai ales in femei. Eu cel putin imi rcunosc doza si incerc sa o administrez corect.

 De ce zic asta? Ma gandesc la situatia cand sunt perfect constienta ca ceva sau cineva nu imi face bine…si totusi, nu incetez sa interactionez cu acel ceva/cineva. Si ce e cel mai curios, e faptul ca “raul” provocat, oarecum imi place,iar in momentul in care nu e, ii simt lipsa.
Iar acum ma gandesc foarte clar la o relatie, care prezenta ei, de cele mai multe ori…nu ca imi face rau…dar, nu e tocmai ce imi doresc. Decid sa ii pun capat, cu incredere “doar, ce naiba, nu imi era bine asa” , ca dupa nici doua zile de mici suferinte(pe care atunci nu le constientizez si le pun pe seama racelii) sa imi dau seama ca eu il vreau inapoi.
Imi aduc “n” argumente ca nu e tocmai bine ce vreau eu, zic “gata, sunt nebuna, si nu asta vreau”, pana cand sunt pusa fata in fata cu individul “x” si gata…se duce pe apa sambetei tot ce am planuit eu…Si uite asa, perfect constienta ca nu fac cel mai bun lucru din lume, ma aventurez.Poate cumva
in subconstient, vreau sa imi demonstez CLAR ca nu e bine asa!
Oricum, orice ar fi, eu stiu ca am acea mica doza de masochism, care…de ce sa nu recunosc, imi aduce si mici avantaje. Ce avantaje? ;)Asta vedeti si voi singuri….

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu