Happy

 in limba engleza, acest cuvant “happy” inseamna “fericit”…destul de multa lume am auzit sa il foloseasca in ultimul timp pentru a exprima diferite stari de bucurie…
pentru mine, Happy inseamna deja o alta lumea, o alta viata si de ce nu o alta eu…
lumea mea Happy a inceput undeva pe la sfarsitul verii…cu o cafea doua, un suc si o priveliste buna de a privi lumea care trece…acum deja…imi e atat de greu sa sintetizez in cateva cuvinte tot acest fenomen…nici nu stiu cu ce sa incep, totul mi se pare atat de recent…
Happy e undeva jos…trebuie sa cobori sa ajuti la starea asta, pe care insasi numele o exprima…paradoxal, stiu. odata ajuns acolo,deja ma transform in acea eu, pe care nu o port cu mine in nici un alt loc de la suprafata…nu ma intrebati de ce…am format-o acolo, si chiar nu am cum sa o scot. partea asta din mine o sa ramana acolo, marturie a trecerii mele efemere…
Happy inseamna un anume sentiment ce seamana cu dragostea, se comporta asemeni ei, dar nu e..ciudat! da, acolo cam totul e ciudat! deja m-am obisnuit! stiu care sunt lucrurile ce trebuie luate ca atare, cand trebuie sa intreb, cand trebuie sa raspund si mai ales pe cine..
Happy pana la urma inseamna oameni. un alt tip de oameni, aparent normali…cred ca nici ei nu isi dau seama de schimbarile ce le-au imbratisat.poate e mai bine asa.
oameni, de la care am invatat atat de multe. oameni de la care am furat tot ce stiu, la inceput cu o oarecare stangacie, iar pe parcurs, deja am evoluat mult mai mult.
oameni pe care ii iubesc…nu mi-au cerut niciodata asta. nu mi-au aratat ca si-ar dori asta, si totusi, nu am putut sa am alt fel de sentimente fata de ei.
oameni, care mi-au intors lumea mea monotona si pe care credeam ca in sfarsit am ajuns sa o cunosc , pe dos fara sa se gandeasca de doua ori. oameni care ma fac sa rad, ma fac sa plang, ma enerveaza, mi-s dragi…acei oameni!
mai sunt foarte multe de spus…dar vreau sa mai pastrez o parte din mister doar pentru cunoscatori ;) dar puteti incerca si voi chestia asta! sa imi spuneti dupa aia ce ati vazut, ce ati simtit si daca mai vreti ;)

Un Pic De Masochism…

Cred ca exista o farama de masochism in fiecare…si mai ales in femei. Eu cel putin imi rcunosc doza si incerc sa o administrez corect.

 De ce zic asta? Ma gandesc la situatia cand sunt perfect constienta ca ceva sau cineva nu imi face bine…si totusi, nu incetez sa interactionez cu acel ceva/cineva. Si ce e cel mai curios, e faptul ca “raul” provocat, oarecum imi place,iar in momentul in care nu e, ii simt lipsa.
Iar acum ma gandesc foarte clar la o relatie, care prezenta ei, de cele mai multe ori…nu ca imi face rau…dar, nu e tocmai ce imi doresc. Decid sa ii pun capat, cu incredere “doar, ce naiba, nu imi era bine asa” , ca dupa nici doua zile de mici suferinte(pe care atunci nu le constientizez si le pun pe seama racelii) sa imi dau seama ca eu il vreau inapoi.
Imi aduc “n” argumente ca nu e tocmai bine ce vreau eu, zic “gata, sunt nebuna, si nu asta vreau”, pana cand sunt pusa fata in fata cu individul “x” si gata…se duce pe apa sambetei tot ce am planuit eu…Si uite asa, perfect constienta ca nu fac cel mai bun lucru din lume, ma aventurez.Poate cumva
in subconstient, vreau sa imi demonstez CLAR ca nu e bine asa!
Oricum, orice ar fi, eu stiu ca am acea mica doza de masochism, care…de ce sa nu recunosc, imi aduce si mici avantaje. Ce avantaje? ;)Asta vedeti si voi singuri….