Dupa Ce Tanjim?

De ce tanjim la ceva daca nu ne este sortit?
O replica pe care am vazut-o in promo-ul unui film…Foarte tare chestie. Sincer, in momentul respectiv m-am intrebat si eu “chiar, de ce?” Sa fie oare acel sentiment pe care il avem in legatura cu un lucru, cu o persoana, cu o sitiatie, cu mult inainte de a ne intalni cu ele?
Sau inconstient, chiar nu tanjim dupa ceva ce nu putem avea…Sentimentul asta ne este dat doar de teama pe care o ai la inceput de orice lucru nou pe care il incepi. Mai devreme sau mai tarziu, stim cumva  k vom fi acolo, unde trebuie.
Sau ma mai gandesc si la varianta ca iti doresti atat de mult acel ceva, incat pana la urma lupti cu toate armele posibile pentru a-l dobandi. Si astfel, depasesti starea aia in care iti doresti atat de mult ”ceva”
Eu sunt de principiul, ca totul pana la urma are un motiv pentru care se intampla….si asa este si in cazul asta! Ceva-ul ala din tine, iti cere “ceva-ul” ala de afara, pentru ca trebuie sa fie al tau…pentru ca tu inca nu poti sa vezi asta, sau sa accepti, sau sa ai curajul sa vrei!

I Hate Cupid

imagini cu flori frumoase
cred ca am un oarcare lipici la sagetile lui cupidon…clar au ceva cu mine…au o placere macabra sa ma patrunda pana si in cel mai ascuns coltisor al fiintei mele…si sa isi imprastie veninul in tot trupul meu…
si numai eu stiu ce greu e sa ca dupa aia sa imi curat organismul  de ultima dragoste esuata…
ce pot zice?k de obicei sunt la fel de nepregatita ca si prima oara…cu toate ca nimic nu imi e necunoscut, toate simturile imi paralizeaza, milioane de fluturasi coboara spre stomac, ma cuprinde o stare inexplicabila de euforie si gata…ma transform…in cineva asupra caruia nu mai am nici un fel de control, pe care nu il pot orienta spre nimic coerent si clar….
in momentul ala, eu ma despart de ceva din mine…fiecare o luam pe carari diferite…ratiune isi continua drumul bine stabilit, dar nu inainte de a mai incerca macar o data sa convinga partea demonica din mine…sa se mai gandeasca…
da…oricum, incercarea e sortita esecului inca de la bun inceput, asa ca ratiunea pleaca linistita spre locul unde trebuie sa ajunga, si lasa micul demon in spate sa isi faca de cap…spera totusi ca isi va reveni cel putin cand nu va fi mult prea tarziu…
dracusorul de abia asteapta sa scape de cicalitoarea ratiune si se intoarce multumit la treburile lui…acelea de a infilra tot felul de sentimente, ganduri in noua lui lume…si cu cat sunt mai puternice, rade satisfacator, stiind ca cu atat va fi refacerea mai grea.