ASL PLS

dupa o foarte lunga perioada, in seara asta m-am hotarat sa intru si eu pe canale de chat, sa mai vorbesc cu lumea, sa mai cunosc si alti oameni, sa imi mai exersez si eu putin engleza…
da…si ca de obicei, am intrat pe yahoo..nu, nu va ganditi ca mi-am reinstalat mircu’l si am reluat vechile chestii! dar na, si pe astea “mai noi” totul tot cam la “asl pls” se rezuma!
tin minte ca acum cativa ani, tot pe camerele de chat de la yahoo, mi-am facut eu un prieten indian..doamne, vorbeam  cate in luna si in stele cu omul ala…ajunsesem sa imi perfectionez super bine engleza…anyway..era tare interesanta experienta! inca mai am mici discutii pe mess si acum cu el..dar vremurile cand pierdeam toata noaptea cu asta, au trecut!
dar na, in seara asta am vrut sa vad care mai e treaba prin lumea asta a chat-ului…trist! in afara de “asl pls”, nici o discutie interesanta! toti sunt obsedati de sexul virtual si tampenii de genul…
asa ca pana la urma am ajuns sa ma chattuiesc tot cu persoanele deja existente in lista mea de prieteni, cu care am trecut de mult de faza cu “asl pls”:)

Happy

 in limba engleza, acest cuvant “happy” inseamna “fericit”…destul de multa lume am auzit sa il foloseasca in ultimul timp pentru a exprima diferite stari de bucurie…
pentru mine, Happy inseamna deja o alta lumea, o alta viata si de ce nu o alta eu…
lumea mea Happy a inceput undeva pe la sfarsitul verii…cu o cafea doua, un suc si o priveliste buna de a privi lumea care trece…acum deja…imi e atat de greu sa sintetizez in cateva cuvinte tot acest fenomen…nici nu stiu cu ce sa incep, totul mi se pare atat de recent…
Happy e undeva jos…trebuie sa cobori sa ajuti la starea asta, pe care insasi numele o exprima…paradoxal, stiu. odata ajuns acolo,deja ma transform in acea eu, pe care nu o port cu mine in nici un alt loc de la suprafata…nu ma intrebati de ce…am format-o acolo, si chiar nu am cum sa o scot. partea asta din mine o sa ramana acolo, marturie a trecerii mele efemere…
Happy inseamna un anume sentiment ce seamana cu dragostea, se comporta asemeni ei, dar nu e..ciudat! da, acolo cam totul e ciudat! deja m-am obisnuit! stiu care sunt lucrurile ce trebuie luate ca atare, cand trebuie sa intreb, cand trebuie sa raspund si mai ales pe cine..
Happy pana la urma inseamna oameni. un alt tip de oameni, aparent normali…cred ca nici ei nu isi dau seama de schimbarile ce le-au imbratisat.poate e mai bine asa.
oameni, de la care am invatat atat de multe. oameni de la care am furat tot ce stiu, la inceput cu o oarecare stangacie, iar pe parcurs, deja am evoluat mult mai mult.
oameni pe care ii iubesc…nu mi-au cerut niciodata asta. nu mi-au aratat ca si-ar dori asta, si totusi, nu am putut sa am alt fel de sentimente fata de ei.
oameni, care mi-au intors lumea mea monotona si pe care credeam ca in sfarsit am ajuns sa o cunosc , pe dos fara sa se gandeasca de doua ori. oameni care ma fac sa rad, ma fac sa plang, ma enerveaza, mi-s dragi…acei oameni!
mai sunt foarte multe de spus…dar vreau sa mai pastrez o parte din mister doar pentru cunoscatori ;) dar puteti incerca si voi chestia asta! sa imi spuneti dupa aia ce ati vazut, ce ati simtit si daca mai vreti ;)

Un Pic De Masochism…

Cred ca exista o farama de masochism in fiecare…si mai ales in femei. Eu cel putin imi rcunosc doza si incerc sa o administrez corect.

 De ce zic asta? Ma gandesc la situatia cand sunt perfect constienta ca ceva sau cineva nu imi face bine…si totusi, nu incetez sa interactionez cu acel ceva/cineva. Si ce e cel mai curios, e faptul ca “raul” provocat, oarecum imi place,iar in momentul in care nu e, ii simt lipsa.
Iar acum ma gandesc foarte clar la o relatie, care prezenta ei, de cele mai multe ori…nu ca imi face rau…dar, nu e tocmai ce imi doresc. Decid sa ii pun capat, cu incredere “doar, ce naiba, nu imi era bine asa” , ca dupa nici doua zile de mici suferinte(pe care atunci nu le constientizez si le pun pe seama racelii) sa imi dau seama ca eu il vreau inapoi.
Imi aduc “n” argumente ca nu e tocmai bine ce vreau eu, zic “gata, sunt nebuna, si nu asta vreau”, pana cand sunt pusa fata in fata cu individul “x” si gata…se duce pe apa sambetei tot ce am planuit eu…Si uite asa, perfect constienta ca nu fac cel mai bun lucru din lume, ma aventurez.Poate cumva
in subconstient, vreau sa imi demonstez CLAR ca nu e bine asa!
Oricum, orice ar fi, eu stiu ca am acea mica doza de masochism, care…de ce sa nu recunosc, imi aduce si mici avantaje. Ce avantaje? ;)Asta vedeti si voi singuri….

Dupa Ce Tanjim?

De ce tanjim la ceva daca nu ne este sortit?
O replica pe care am vazut-o in promo-ul unui film…Foarte tare chestie. Sincer, in momentul respectiv m-am intrebat si eu “chiar, de ce?” Sa fie oare acel sentiment pe care il avem in legatura cu un lucru, cu o persoana, cu o sitiatie, cu mult inainte de a ne intalni cu ele?
Sau inconstient, chiar nu tanjim dupa ceva ce nu putem avea…Sentimentul asta ne este dat doar de teama pe care o ai la inceput de orice lucru nou pe care il incepi. Mai devreme sau mai tarziu, stim cumva  k vom fi acolo, unde trebuie.
Sau ma mai gandesc si la varianta ca iti doresti atat de mult acel ceva, incat pana la urma lupti cu toate armele posibile pentru a-l dobandi. Si astfel, depasesti starea aia in care iti doresti atat de mult ”ceva”
Eu sunt de principiul, ca totul pana la urma are un motiv pentru care se intampla….si asa este si in cazul asta! Ceva-ul ala din tine, iti cere “ceva-ul” ala de afara, pentru ca trebuie sa fie al tau…pentru ca tu inca nu poti sa vezi asta, sau sa accepti, sau sa ai curajul sa vrei!

I Hate Cupid

imagini cu flori frumoase
cred ca am un oarcare lipici la sagetile lui cupidon…clar au ceva cu mine…au o placere macabra sa ma patrunda pana si in cel mai ascuns coltisor al fiintei mele…si sa isi imprastie veninul in tot trupul meu…
si numai eu stiu ce greu e sa ca dupa aia sa imi curat organismul  de ultima dragoste esuata…
ce pot zice?k de obicei sunt la fel de nepregatita ca si prima oara…cu toate ca nimic nu imi e necunoscut, toate simturile imi paralizeaza, milioane de fluturasi coboara spre stomac, ma cuprinde o stare inexplicabila de euforie si gata…ma transform…in cineva asupra caruia nu mai am nici un fel de control, pe care nu il pot orienta spre nimic coerent si clar….
in momentul ala, eu ma despart de ceva din mine…fiecare o luam pe carari diferite…ratiune isi continua drumul bine stabilit, dar nu inainte de a mai incerca macar o data sa convinga partea demonica din mine…sa se mai gandeasca…
da…oricum, incercarea e sortita esecului inca de la bun inceput, asa ca ratiunea pleaca linistita spre locul unde trebuie sa ajunga, si lasa micul demon in spate sa isi faca de cap…spera totusi ca isi va reveni cel putin cand nu va fi mult prea tarziu…
dracusorul de abia asteapta sa scape de cicalitoarea ratiune si se intoarce multumit la treburile lui…acelea de a infilra tot felul de sentimente, ganduri in noua lui lume…si cu cat sunt mai puternice, rade satisfacator, stiind ca cu atat va fi refacerea mai grea.